De ce avem nevoie de antrenori şi profesori?

In Trans-Sport by Iulian Sirbu1 Comment

Pentru ca suntem prosti neinvatati. Cand te apuci de un sport, inseamna ca vrei sa inveti. E ca la scoala. Cum ar fi daca in clasa 1 te-ai trezi intr-o sala de clasa, alaturi de altii de varsta ta, cu tot ce trebuie: tabla, creta, manuale pe banci s.a.m.d. Ce ai face atunci? Poate ai tai ti-au spus acasa ca va trebui sa exersezi niste bastonase si liniute si sa presupunem ca te-ai apuca sa exersezi aceste lucruri (slabe sanse, dar de dragul argumentatiei sa credem asta). In primul rand nu stii cum sa tii pixul/stiloul in mana, cei din jurul tau iti vor distrage atentia, nu stii cum ar trebui sa arate rezultatul final, nu te va corecta nimeni. Oke, poate tu esti un geniu, dar chiar toti sa fim genii?

De fiecare data cand m-am apucat de un sport am avut un antrenor sau instructor. Asta pentru ca imi cunosc limitele si chiar daca as avea posibilitatea de a invata foarte rapid, consider ca alfabetul trebuie sa-l invat de la cineva care-l preda zilnic, nu doar de la cineva care-l stie si atat.

In februarie, cu o zi inainte sa plec la IWC Busteni 2012 am fost la sala de escalada Vertical Spirit (Bucuresti, sector 2). Cei de la sala organizeaza din cand in cand sedinte gratuite de initiere in escalada. Locurile se ocupa insa foarte rapid, eu va sugerez sa fiti cu ochii pe situl lor, poate nu voi reusi sa va anunt intotdeauna la timp.

Cateva lucruri pe care le-am observat la mine, dupa 5 sedinte de catarat:

  • la inceput imi alegeam prizele pe care sa pun piciorul sau mana. Cu cat era priza mai mare, cu atat mai bine. Pelle, unul dintre antrenori, m-a legat la ochi si m-a pus sa ma catar asa. Atunci nu le-am mai ales si ma tineam de orice priza ca si cum viata mea ar fi depins de ea.
  • imi era frica de caderea in coarda si nu aveam incredere in persoana care ma fileaza. Incet-incet, am mai scapat de teama asta.
  • la inceput imi transpirau foarte mult mainile si acest lucru nu ma ajuta deloc. Asa ca mi-am cumparat un saculet cu magneziu de la sala. Nu stiu cum sa va spun, dar magneziul a devenit elementul meu chimic favorit!
  • imi pun singur limite. Cand mi se da tema ma gandesc (si uneori spun cu voce tare) ca nu voi reusi. Cateodata asa e, cateodata ma insel.
In escalada sunt lucruri care tin foarte mult de mintea noastra. Unii spun ca e bine sa nu te gandesti asa de mult la ceea ce faci pe panou. Dar acestea cred ca sunt lucruri prea complicate pentru un incepator. Important e sa incepi acest sport alaturi de un antrenor, astfel vei fi motivat sa continui, vei avea pe cineva alaturi sa te indrume si sa-ti confirme reusitele.
Asadar, daca vreti sa va apucati de un sport, alegeti catararea. Daca sunteti stresati si vreti sa va vindecati, alegeti catararea. Daca mergeti pe munte, dar faceti doar trekking (ca mine), alegeti catararea. Din ziua in care am pus piciorul in sala, nimic n-a mai fost ca inainte. Va recomand sa le rasfoiti situl, efiind foarte mtivat, eu n-am mai citit argumentele prezentate de ei pe site inainte sa incep, stiam ca am nevoie de escalada si-mi doream acest lucru de cand am luat contact cu muntele.
In loc de concluzie. De-a lungul vietii, au fost cateva ocazii cand am preferat sa nu am antrenor sau profesor – invatarea limbilor straine ar fi un exemplu. Si simt ca n-am avansat atat de mult precum mi-am imaginat la inceput. Ideea e ca ca poti incepe un lucru foarte bine de unul singur si ajutat de o motivatie puternica poti ajunge la rezultate frumoase. Insa e posibil ca acele rezultate sa vina mult mai greu cand esti autodidact. Asta in cazul in care faci totul corect. Trebuie sa recunosc ca in cazul acesta satisfactia e destul de mare. Insa viata noastra e scurta. Asadar, trebuie sa pui in balans rezultatele bune si de durata obtinute intr-un timp mai scurt, dar cu costuri mai mari si rezultatele (posibil) bune, obtinute intr-un timp mai lung si cu costuri mici in aparenta, insa foarte mari de fapt (amintesc aici doar timpul).
Iulian SirbuDe ce avem nevoie de antrenori şi profesori?

Comments

  1. Ana Maria

    Si eu vreau catarat…din nefericire genunchiul nu ma ajuta…cine stie cand imi voi reveni complet…raman la trekking deocamdata 🙂

Leave a Comment

20 + nineteen =