Câteva gânduri despre mersul cu autostopul prin Europa

In Cum sa, Logistica unei calatorii by Iulian Sirbu1 Comment

Cum v-am promis, revin cu impresii din calatoria mea cu autostopul pana in Germania. Sunt mai mult detalii tehnice, pentru ca am cativa prieteni – si baieti si fete – care se pregatesc pentru o astfel de calatorie vara aceasta si m-am gandit ca le vor fi de folos! Ca sa nu mai vorbesc de cei care nici pana acum nu inteleg cum poti face asa ceva. Au impresia ca este o inventie de-a mea sau ca nu spun tot adevarul!

Apus peste o parcare de tiruri de langa Viena Schwechat

Apus peste o parcare de tiruri de langa Viena Schwechat

Hai sa vedem mai intai motivele care au stat in spatele alegerii mele de a merge cu ia-ma nene in Germania. Sunt motivele mele personale, dar cred ca se pot aplica si in cazul altor oameni care aleg sa mearga cu ocazia.

  1. primul, simplu ca buna ziua: nu aveam bani! Prin martie am primit o invitatie de a participa la o tabara organizata de Crucea Rosie Germana si nici macar n-am raspuns la ea, pentru ca stiam ca nu-mi permit o calatorie dus-intors cu trenul sau cu avionul.
  2. ambitia mea de explorator. Pentru ca in perioada asta n-am nicio expeditie alpina in plan si nici vreo calatorie intr-un loc uitat de lume, trebuia sa fac ceva in acest sens, sa ies din zona de confort in care am intrat
  3. obligatiile pe care mi le-am creat fata de voi, cei care ma cititi. Am foarte multi prieteni si cititori care asteapta de la mine primul pas intr-o directie, ca apoi sa se inspire (e ok, si eu ii copiez pe altii, nu ma apuc sa inventez roata) sau doar sa citeasca altceva, ceva ce ei nu pot experimenta (din diverse considerente).
  4. curiozitatea: oare cum e? nu m-am multumit cu povestile altora, trebuia sa fac eu acest lucru!

Nevoia e cel mai bun profesor

Cum spuneam, am ales varianta aceasta pentru ca nu aveam bani de cele clasice. Din discutiile pe care le-am avut cu diversi oameni de-a lungul timpului, mi-am dat seama ca sunt indivizi care pur si simplu nu stiu sa calatoreasca altfel decat cu avionul sau cu masina personala. Daca nu mi s-ar fi intamplat si mie, n-as fi crezut ca acest lucru este posibil si ca ne putem limita singuri universul si seta anumite granite peste care ne este foarte greu sa trecem apoi.

Sa vedem ce-am invatat din aceasta experienta. In primul rand, trebuie sa ai bine definite motivele pentru care calatoresti asa. Vei interactiona cu o multime de oameni, toti fiind soferi, conducand fie masina personala, fie masina firmei. Daca nu vorbesti pe limba lor, iti va fi foarte greu sa obtii ceea ce vrei.

Am impartit soferii in doua categorii, pentru ca difera foarte mult. Diferentele principale sunt:

  • cei care au masina mica au tendinta de a cere bani sau asteapta sa fie rasplatiti pentru serviciul pe care ti l-au facut. Ei merg de obicei pe distante scurte. Multi dintre ei au facut autostopul in tinerete si de aceea opresc sa te ia.
  • soferii de tir nu asteapta bani (trebuie totusi stabilit acest lucru de la inceput, inainte de a te urca in masina) si mersul cu ei este o placere pentru ambele parti, este o situatie win-win: ei te transporta din punctul A in punctul B, iar tu le spui o multime de povesti interesante (acum, depinde de tolba de povesti a fiecaruia 😉 )
  • masinile mici pot opri oriunde, insa tirurile nu pot opri. Cand faceam autostopul prin tara, visul meu era sa opreasca un tir si sa ma ia. Nu s-a intamplat si acum am aflat si de ce. Soferii de tir au un program fix, ei trebuie sa ajunga la destinatie la o anumita ora. Activitatea lor este monitorizata si opririle contorizate pe diagrama. In plus, camionul consuma foarte mult la pornire. Apoi, nu poate opri pe un drum national cu o banda sau chiar doua pe sens, pentru ca ar incurca foarte mult traficul.
  • asadar, abordati soferii de tir cand sunt deja opriti, pe marginea drumului, in parcarile de camioane sau in benzinarii.
  • nu va imaginati ca daca v-ati urcat intr-un tir in Nadlac si aveti aceeasi destinatie ca soferul (sa zicem Lisabona), veti merge cu el pana acolo. La prima lui pauza de 9 ore (soferii de tir au mai multe tipuri de pauze obligatorii) e posibil sa va roage sa coborati ca sa se poata odihni. Pana la urma, asta e in avantajul vostru, ca va puteti continua calatoria cu alt tir – pe care-l gasiti in aceeasi parcare!
Cum te descurci pe drum?
In primul rand, nu-ti uita harta si foile de drum acasa! Un canadian pe care l-am intalnit in Cernauti m-a invatat sa umblu cu foi A4 la mine pentru a scrie destinatia pe ele. Aveti mai jos un exemplu 😀
Spre nicăieri! :)

Spre nicăieri! :)

Unde dormi? In functie de cat timp vreti sa petreceti pe drum, e bine sa aveti la voi un cort si cele necesare traiului la cort (nu le mai scriu aici pentru ca daca aveti cort stiti si accesoriile de care aveti nevoie). Eu am avut cortul cu mine, dar nu l-am folosit, asta si pentru ca vremea a fost frumoasa si de dormit mai dormeam prin masini, in timpul mersului (in functie de durata calatoriei, o sa va alegeti cu dureri de spate si de gat, asa ca e bine sa aveti si un gel analgezic la voi.
Unde te speli? Unele benzinarii au dusuri. Costa, dar merita! In orice caz, s-au inventat servetelele umede, folositi-le cu incredere! 🙂 In restaurante, intrarea la toaleta se plateste in Germania (0,70 euro). Poti intra gratis daca le arati cardul de debit/credit si le spui ca nu ai cash.
Unde iti incarci telefonul/playerul/bateriile? In tir, in benzinarii, restaurante, supermarketuri (de exemplu in Pecica, jud. Arad, e un supermarket cu niste vanzatoare super dragute care mi-au incarcat telefonul!). In Austria la un moment dat mi-am incarcat telefonul intr-o biserica!
Retineti ca trebuie sa ocoliti orasele dintre punctul de plecare si cel de sosire, pentru ca in orase pierzi mult timp si multi bani! De multe ori, o vizita neplanificata intr-un oras de pe traseu iti da pesta cap tot planul!
Caminon american intr-o parcare din Viena

Caminon american intr-o parcare din Viena

Tineti cont ca aceste concluzii le-am tras dupa o singură calatorie in Europa – dupa aproximativ 4400 de km si 110 ore petrecute in tiruri, masini mici sau asteptand prin parcari. Sunt novice, asa ca nu luati drept litera de lege ce-am scris aici, este ceea ce mi s-a intamplat mie. Consider insa ca sunt anumite tipare ce se repeta, desi experienta fiecaruia cu autostopul este unica si de aceea este bine sa vorbiti cu mai multi oameni care au calatorit asa si sa va faceti traseele impreuna cu ei. Sunt si intamplari neplacute de-a lungul drumului, unii oamenii sunt pusi pe cearta fara motiv, insa astfel de intamplari condimenteaza orice calatorie, nu-i asa?

Drumuri bune sa aveti! 🙂

P.S. Parca vad deja comentariile: pai da, tu esti baiat, e simplu pentru tine! 🙂 Asadar, astept si o fata care sa ne spuna cum merge ea cu autostopul!

Iulian SirbuCâteva gânduri despre mersul cu autostopul prin Europa

Comments

  1. Andrea

    :)) Le-ai tăiat avântul comentatoarelor cu „tu ești băiat, e simplu!”. Cum merge o fată cu autostopul? Ca și în cazul vostru, în funcție de câtă nebunie are în sânge, își planifică lucrurile sau nu, are emoții sau nu, are motivații fel de fel… Am totuși impresia că va opri o mașină mult mai ușor decât un băiat!
    Știu că-i încă devreme, însă îți fac deja invitație la umătoarea ediție a Întâlnirii Autostopiștilor din România (IAdR) – pe la vară. O să asculți poveștile unor autostopiste grozave. Experiența mea cu stopul este, deocamdată, prea scurtă pentru a trage concluzii.

Leave a Comment

five − 5 =