Socuri culturale de prin calatoriile mele

In De povestit nepotilor by Iulian Sirbu7 Comments

sursa: http://www.travelandteachrecruiting.com/blog/88/how-to-deal-with-culture-shock-while-living-and-teaching-in-south-korea/

Eram intr-un tren ce facea legatura intre Venetia si Vicenza si observ la un moment dat  un evreu – sa spunem ca era ultraortodox, desi sunt ignorant in aceasta privinta si nu stiu sa-i deosebesc – care se ridica si incepe sa citeasca cu voce tare din Talmud sau ce carte sfanta folosesc ei pentru rugaciuni.

Cand am aterizat in Sao Paulo, unui brazilian care se intorsese acasa i s-a facut o primire extravaganta – cu confeti, muzica live si un fel de vuvuzele. Am crezut ca e ceva standard, ma asteptam sa fiu si eu intampinat asa! 🙂 Cand am ajuns apoi la oficiul de turism, domnisoara de acolo mi-a aratat pe harta mai intai zonele in care sa nu merg dupa lasarea serii.

Tot in Sao Paulo, de data asta la toaleta: au cutii speciale pentru deseurile biologice, adica pentru acele si seringile folosite pentru drogurile injectabile. Ok…

In Argentina cand trebuia sa fac cunostiinta cu cate un tip intindeam mana sa dau noroc cu el, iar el se napustea asupra mea sa ma pupe pe ambii obraji! Stiam ca trebuie sa ma astept la asa ceva, insa credeam ca ei se limiteaza doar la ai lor, nu-i baga si pe straini in aceeasi oala! Pana la urma, cand le ziceam de unde sunt, intelegeau situatia, insa nu se puteau sa nu intrebe: dar voi nu va pupati acolo, in Romania? Si raspunsul meu era: da, insa mai mult cu fetele! 😀

In Amman m-am nimerit la un moment dat in timpul Ramadanului. In drum spre Petra am mers intr-un microbuz plin, pe o caldura insuportabila. N-am mancat nimic, n-am baut niciun strop de apa, pentru ca nimeni nu facea aceste lucruri. Cand am ajuns in Petra, am gasit totusi un restaurant ce servea mancare turistilor. Ca regula simpla, in timpul Ramadanului nu se mananca, nu se bea, nu se fumeaza in public atat timp cat soarele este pe cer. In anumite tari musulmane – sau mai bine zis in anumite parti din aceste tari – aceste reguli sunt mai flexibile si turistii sunt exceptati de la respectarea lor. De exemplu, in Wadi Musa (orasul de langa Petra) se putea manca in restaurante, pe timpul zilei, fiind o zona turistica. In Amman n-am avut acelasi noroc, am colindat ceva strazile in lung si-n lat, cu limba iesita afara de foame si de sete, pentru ca nu gaseam niciun chiosc sau restaurant dechis. Intr-un final, un iordanian m-a indrumat sa cumpar cate ceva de-ale gurii dintr-o piata si mi-a aratat o scara de bloc – destul de insalubra – unde m-am ascuns ca sa mananc.

Tot din Amman – soferii claxoneaza incontinuu, indiferent ca vor sa depaseasca, se se lase depasiti, sa multumeasca, sa injure, sa te faca atent, sa opreasca, sa traga pe dreapta, sa anunte ca au facut pana, sa puna avariile s.a.m.d. Taxiurile care vin din spatele tau te vor claxona – asta daca esti imbracat ca un turist (daca ai un rucsac in spate de exemplu). Si cand ma gandesc ca un sfert din masinile care circula in Amman sunt taxiuri…

In Buenos Aires, cum ai trecut pe o strada laturalnica, peisajul se schimba. Dupa lasarea serii apar in scena cartonerosAcestia cauta ambalajele de carton si alte materiale ce se pot recicla in gunoaie, lasand in urma o mizerie incredibila. Serviciile de salubritate isi fac aparitia dupa miezul noptii, dupa ce acestia si-au strans cartoanele, se pare ca exista o intelegere tacita intre ei. Tot aici am vazut si foarte multi oameni fara adapost care dormeau ziua in amiaza mare pe saltele, in parcuri.

In Santiago de Chile am observat foarte multi oameni care-si faceau nevoile pe strada. Daca n-as fi fost bucurestean, as fi fost poate oripilat de acest aspect, insa chiar si asa mi s-a parut ca erau prea multi. Asta in conditiile in care aceeasi oameni asteptau cuminti sa se urce in autobuze, nimeni nu intra in fata (in Argentina si in Chile oamenii formeaza un sir indian in statie, in asteptarea autobuzului)

 Si ultima experienta, petrecuta chiar in Romania! In Cluj Napoca trecatorii nu trec niciodata pe rosu, asteapta cuminti culoarea verde a semaforului. Soferii nu se claxoneaza, nu se injura. Un adevarat soc cultural pentru un bucurestean, credeti-ma!

Voi ati avut astfel de experiente in calatoriile voastre? Sper ca nu ati patit ca in desenul animat de mai jos! 🙂

 

Iulian SirbuSocuri culturale de prin calatoriile mele

Comments

  1. Mira

    Fain, apropo de şocul cultural din România, eu l-am trăit invers: venind din Transilvania în Bucureşti şi îmi ziceam că aici oamenii nu prea ştiau la ce foloseşte semaforul, doar vedeau şi ei dacă vin sau nu maşini 😀 A fost amuzant! Tot n-am putut însă prelua acest obicei :)) Dar mai exersez 😀

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Mira, nu ma mira ca ardelenii sunt socati cand vin in Bucuresti! 🙂 Intrebarea e: vii des in Bucuresti? 🙂 Nu de alta, ma gandeam sa scriu cateva articole asa, ca pentru cei care viziteaza Bucurestiul din cand in cand si vor sa mai stie una-alta de pe aici

      1. Mira

        Scrie, Iulian, cu siguranţă vor fi lucruri interesante, iar cei care nimeresc prin Bucureşti din când în când poate nu se vor mai grăbi să plece şi vor mai pierde vremea pe aici 🙂

  2. Adina

    In Buenos Aires am vazut si eu acei oameni care dormeau pe hartii de carton in centrul orasului,asta se intampla in multe orase ale lumii dar coada de la urcarea in autobuz chiar am fost mirata,dar am apreciat asta,nu ca la noi nu stiu cum sa urce mai rapid si saa fie cat mai aglomerat(presupun nu toata lumea se grabeste si chiar in spatele primului autobuz se afla si altul.
    Imi place la scarile rulante de la metroul din Londra lumea sta pe partea stanga si partea deapta este libera pentru cei care se grabesc,am vazut scria asa si la noi intr-o perioada, dar cine respecta?

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Cand ai fost in Buenos Aires? Ai un loc unde ai scris despre calatoriile tale? Le-am propus celor de la RATB anul trecut sa adopte sistemul din Bs. As., insa au spus ca nu s-ar putea introduce asa ceva in Bucuresti! Si inclin sa cred ca au dreptate…

      Avem si noi o campanie cu “stationeaza pe dreapta”, am vazut cateva afise la metrou.

  3. Liliana

    Mamăăăă, tu ai fost în toate destinaţiile ăstea super exotice şi ne povesteşti doar un rând?

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Liliana, chiar ma gandeam mai devreme ca scriitura mea e invers proportionala cu cititul, in ultimul timp. Am cam neglijat cititul si nu vreau sa scriu mult si prost. Povestile sunt in draft, astepta numai un moment prielnic pentru a fi slefuite si publicate 🙂

Leave a Comment

17 − six =