De ce nu cred în conceptul de a călători gratis

In Ganduri calatoare, Planificarea calatoriei by Iulian Sirbu4 Comments

Ştiţi cât de mult mă tentează să scriu un articol – sau chiar un e-book – intitulat Cum să călătoreşti gratis? 

Nu o să fac acest lucru însă, pentru că aş minţi. Nu poţi călători gratis, pentru că nici viaţa nu este gratis. E o himeră după care şi eu alerg, trebuie să recunosc. Mă gândesc că poate, la un moment dat, cineva mă va invita într-o călătorie – cu transport, cazare şi masă asigurate, doar pentru că vrea un articol pe acest blog. Acum, spune-mi, crezi că asta va plăti pentru călătoriile efectuate înainte, călătorii care m-au format ca blogger şi călător? Asta va plăti pentru nopţile nedormite sau pentru cafelele băute? Nu zic că nu mi-ar plăcea, însă n-aş putea spune apoi că am călătorit gratis. Am plătit cu timpul meu şi cu neuronii mei.

Cum, dacă eu am călătorit gratis până acum? Da, am dormit la o familie de argentinieni lângă Buenos Aires, dar ca să ajung să-i cunosc, am traversat oceanul şi am cheltuit mii de euro în călătoria respectivă. Am mers cu autostopul din Bucureşti până în nordul Germaniei şi înapoi, fără a plăti vreun ban pe transport, pentru a participa – tot gratuit – într-o tabără a Crucii Roşii Germane, dar pentru acest lucru am făcut voluntariat pentru Crucea Roşie timp de 6 ani. Am stat la numeroşi prieteni prin ţară, însă şi mulţi dintre ei au stat la mine. Am mâncat ce mi-au oferit necunoscuţii cu dragă inimă, însă mi-am rupt şi eu din bucata mea de pâine de multe ori. What goes around, comes around!

Ca sa ajungi să călătoreşti gratis trebuie să faci înainte o mulţime de lucruri, astfel încât, când vei trage linie la sfârşit, vei realiza că excursia n-a fost deloc gratis. Toată educaţia ta, limbile străine învăţate, paşaportul şi vizele, cărţile poştale pe care le-ai trimis, sticlele de apă şi cafeaua cumpărate la suprapreţ din aeroporturi sau benzinării, nopţile dormite iepureşte prin trenuri şi aeroporturi, bacşişul pe care-l laşi valetului, tarifele nesimţite din roaming, spiţele de bicicletă, adidaşii pe care-i cumperi pentru că faci turul lumii pe jos, nemaivorbind de mâncare, transport, chiar şi acele confesiuni pe care le faci şoferului de tir care te-a luat până în următorul oraş – toate acestea costa, în ele ai investit timp, bani şi energie! Însă crede-mă, o dată ce călătoria va lua sfârşit, nu vei regreta nimic din toate acestea, vei fi fericit pentru fiecare bănuţ cheltuit!

Principalul lucru peste care trebuie să trecem este reprezentat de temerile noastre. Nu zic acum să mergi până-n pânzele albe, tu singur te cunoşti cel mai bine sau cel puţin lucrezi la asta! Degeaba îţi spun eu cum sa faci autostopul, cum să-ţi creezi un cont pe Couchsurfing pentru a găzdui oameni acasă şi pentru a fi găzduit la rândul tău, dacă tu tremuri numai la auzul acestor cuvinte şi nu ai încredere nici măcar în vecinul sau colegul tău de birou. Deşi trebuie să recunosc că încrederea pe care o avem în cineva cunoscut online e uneori mai mare decât încrederea pe care i-o acordăm unei persoane pe care o cunoaştem deja în viaţa reală.

O să-ţi spun totuşi ceva folositor nu numai în călătorii, ci şi in viaţa de zi cu zi: nu-ţi fie teamă să cunoaşti oameni noi, dar menţine vii legăturile cu prietenii pe care-i ai deja. Cu cât cunoaşti mai mulţi oameni, cu atât mai împlinit vei fi, pentru că dintre aceştia îţi poţi alege prietenii – şi e bine ca atunci când alegi, să ai de unde alege, nu-i aşa?

Cândva, după multe mii de kilometri parcurşi, poate vei putea călători şi gratis, dacă asta îţi doreşti cu adevărat. Vei constata însă că drumul te-a schimbat şi-ţi vei fi dorit să ştii anumite lucruri mai din timp.

În loc de încheiere: e mişto să călătoreşti gratis, şi mie îmi place, dar nu fă din asta un scop al existenţei tale. Dacă nu poţi plăti, găseşte alte metode să-ţi recompensezi binefăcătorul de pe drum! Fii recunoscător măcar!

Iulian SirbuDe ce nu cred în conceptul de a călători gratis

Comments

  1. Mira

    Nici eu nu cred în ideea de a călători gratis… Cineva plăteşte sau într-un anumit fel, plăteşti, cum ai spus tu. Mi-a plăcut partea finală 🙂 Nu pot spune că am călătorit prea mult depinzând de alţii, în sensul să aştept până când cineva se îndură să mă ia cu maşina (la noi este, din ce am văzut, mai dificil decât în alte ţări), dar dacă eram eu cu maşina uneori luam un călător sau localnici… Mai afli câte ceva 🙂 desigur, fără să aştept ceva în schimb!

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Mă bucur că ţi-a plăcut articolul, sau cel puţin partea finală! 🙂 Da, într-adevăr, la noi e mai greu să faci autostopul, în sensul că sunt unii şoferi care cer bani pentru acest serviciu. Însă şi în afară e greu câteodată (când zic afară zic Ucraina, Ungaria şi Germania, aici am experienţă) pentru că eşti refuzat cu zâmbetul pe buze uneori. Îţi mulţumesc pentru toţi cei pe care i-ai luat la ocazie şi sper că ai ascultat poveşti faine! Poate faci o compilaţie, un fel de top 10! 😀

  2. Dianora

    Si eu sunt de parere ca nu exista nimic gratis 🙂 Si stii ce e socant? ca am vazut ca multi din cei care au bani prefera sa mearga cu couch surfing si sa se zgarceasca pe cand oamenii normali, prefera ca in vacanta sa se bucure de tot ce pot (nu vorbesc de amatorii de all-inclusive).

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Am amanat raspunsul pentru ca am asteptat sa gazduiesc cativa couchsurferi, sa vad ce fel de oameni sunt. Unii din ei erau putin zgarciti, corect, sau mai bine spus, se gandeau de doua ori inainte de a da banii pe ceva. Tu vorbesti de oamenii normali, care se bucura in vacanta de tot ce pot, insa acesti oameni normali pleaca in vacanta de maxim 2 ori pe an, pe când cei care sunt pe couchsurfing călătoresc mult mai mult şi încearcă să facă şi ei economii pe unde pot. E mult de discutat despre CS, poate revin cu un articol. Tu eşti înscrisă pe CS?

Leave a Comment

6 − 6 =