Cum mi-am pierdut virginitatea sau prima dată în peşteră

In Peşteri, România by Iulian Sirbu5 Comments

Prima data când intri… într-o peşteră e un moment de care-ti aduci aminte toata viata. Ai trait pana atunci in lumina soarelui, acum e timpul sa te afunzi in maruntaiele pamantului! Prima dată la mine a fost anul acesta, la sfârşitul lui aprilie, în Huda lui Papară. Hai sa-ti spun cum a fost!

Incep prin a face o mărturisire: prima dată am fost de fapt la muieri. La Peştera Muierilor! O peşteră comercială, cunoscută de toată lumea. Am plătit atunci – înainte, bineînţeles – şi am aşteptat după ceilalţi. Ştii cum e: fiecare vrea să facă cât mai multe poze, să atingă roca, să ia acasă câteva grame de guano (vrei, nu vrei, tot îl duci acasă, cel puţin pe talpă!)

A fost o experienţă frumoasă până la urma, asta pentru că nu aveam termen de comparaţie. A apărut apoi în peisaj Huda lui Papară. Cum să nu te cucerească această peşteră, cu un astfel de nume exotic! Sincer sa fiu, eu nu-i înţeleg pe oamenii aştia care intra în peşteri! Adică nu-i înţelegeam. De asta mi-a luat atât să scriu rândurile acestea, însă acum, fiind motivat de o nouă întâlnire cu peştera, cuvintele parcă vin de la sine.

Huda lui Papară nu s-a lăsat aşa uşor, nu e o peşteră uşuratică şi nici uşoară! Prima dată am admirat-o de la distanţă, i-am dat un ocol până la Vânătarile Ponoarelor şi acolo i-am curăţat intrarea din spate.  Am strâns toţi buştenii şi sticlele de plastic aduse de râu, astfel încât, la topirea zăpezilor, să nu fie antrenate de vreo viitură şi să blocheze peştera (asta se întampla prin martie).

La vreo lună şi ceva, Claudiu Rusu ne-a anunţat că vom merge din nou în zonă, de data aceasta pentru a intra în peşteră. Un neofit ca mine (nu eram singurul, totuşi!) are parte de o astfel de şansă o dată la câţiva ani, aşa că n-am refuzat invitaţia.

Partea cea mai grea a fost echiparea cu costumul de neopren, eu reuşind fără prea mare efort să mi-l pun invers! Faza şi mai tare e că nu mi-am dat seama de ce mă apasă pe baza gâtului, am crezut că aşa e modelul! :))

După o serie de fotografii în care eu arătam ceva spre vârful Masivului Beledeu Bedeleu – de parcă am fi pornit în drumeţie spre vârf, nu spre măruntaiele pământului, am purces la drum. Cu costumele de neopren şi combinezoane pe deasupra, ciorapi de neopren şi cizme în picioare, căşti cu frontale puternice şi cu câte o banană în spate. Dacă nu întelegeţi vreun cuvânt de mai sus, vă înţeleg, am trecut şi eu prin asta!

Intrarea în peşteră este foarte înaltă, este de fapt cea mai înaltă din România (multumesc Ileana Bocanciu pt corectură: cea mai înaltă este Cetăţile Ponorului)Huda lui Papară nu e genu’ de peşteră strâmtă, care să-ţi activeze claustrofobia pe care nu ştiai c-o ai. Lumina naturală te însoţeşte câteva minute bune, timp în care tu te gândeşti pe unde să pui piciorul ca să nu-ti intre apă în cizme. Apă ce oricum îţi va intra în cizme tot timpul, numai că tu vrei să păstezi apa cu care te-ai obişnuit, care s-a încălzit cât de cât, nu vrei alta rece! În curând însă vei experimenta apa până la brâu şi chiar puţin peste, în funcţie de înălţimea ta!

Deşi ar fi bine să ştii să înoţi, nu e neapărată nevoie de acest lucru. Şi cu ocazia asta vă mărturiesc că nu ştiu să înot!

O chestie de ţinut minte în peşteri: înarmaţi-vă cu rabdare atât dacă vreţi să faceţi poze, cât şi dacă veţi fi subiectul lor. Din cauza luminii aproape inexistente, timpul de expunere creşte, astfel încât trebuie să stai cât mai nemişcat pe perioade de timp ce variază de la 30 de secunde la o veşnicie!

Asta se întâmplă dacă te mişti înainte să-ţi dea voie fotograful! :D

tavanul salii minunilor

toate fotografiile sunt facute de Alina Chiriac

Tu ai fost vreodată într-o peşteră? Şi dacă nu, ce te reţine? Bedeleu Adventure te poate ajuta în acest sens! 🙂

Iulian SirbuCum mi-am pierdut virginitatea sau prima dată în peşteră

Comments

  1. Lili

    Frumoasa imagini ai ales, pentru mine sunt interesante fiindca nu am vizitat nici o data o pestera, imi place parerea ta referitoare la cele ce le traiesti cand intri in pestera, eu una nici m-am gandit la ce te-ai gandit tu.
    Multumesc frumos pentru articolul ce il oferi noua cititorilor.

  2. Ileana Bocanciu

    1. Virginitatea nu se pierde, se oferă…
    2. Bedeleu, nu Beledeu.
    3. Am fost în Hudă prin anii ’90. Fără neopren şi alte asemenea. Nu m-am udat nici măcar la picioare. Pozele se făceau cu bombe de magneziu. Azi nu prea se mai folosesc din motive de … poluare. Dar fotografiile aveau o căldură aparte.
    4. Cea mai înaltă intrare din România la Huda lui Papară? Eu ştiam că e la Ponoare.
    5. Dacă eşti cuminte, la iarnă te iau într-o peşteră dragă mie, în care ori zici “gata” cu subteranul, ori te îndrăgosteşti definitiv!

    Pup!

    1. Author
      Iulian Sirbu

      1. Când apa îmi ajunsese până la brâu, nu mai eram în stare să ofer nimic! 🙂
      2. e typo
      3. Cum adică nu te-ai udat “nici măcar la picioare” în ’90? Era apa mică?
      4. ai dreptate, mea culpa!
      5. Sunt, sunt! E prea devreme să te întreb unde sau când? 🙂

  3. Ana Maria

    Nici eu nu mai sunt virgina :))))))))))))…si ce sa vezi? am fost la mare saptamana asta si am gasit pliante cu o pestera :D, asa am mai adaugat una la listuta mea :D…sa speram ca o sa ajung la toate 🙂

  4. Claudiu

    In anii ’90 pestera era amenajata,au ramas doar fiarele pe care sigur le-ai observat la intrare ( sper sa le scoatem la sfarsitul lui septembrie)

Leave a Comment

four × 2 =