Cum a fost la primul meu maraton montan – Ciucaş Trail Running 2012

In Trans-Sport by Iulian Sirbu9 Comments

Vineri, 14 septembrie, am plecat cu trenul Regio de 14:06 spre Ploieşti, pentru a mă întâlni cu Mike Asterix, nomadul neamţ aflat în călătoria cu bicicleta spre Islanda. I-am dus o pereche de ochelari de vedere de care avea nevoie, ochelari donaţi de Fundaţia Regina Maria, prin doamna Della Marcus. Le mulţumesc încă o dată pentru acest gest frumos! Mike era pe terasa La Tramvai, avea bicicleta parcată în apropiere şi se pregătea să plece a doua zi spre Braşov. Arăta bine, se simţea bine şi am observat că era bandajat la piciorul stâng.

Am continuat apoi călătoria spre Câmpina, în tren m-am întâlnit cu Alexandra şi în Câmpina cu Vlad, Nico şi Marius. Am plecat apoi cu maşina lui Vlad spre Cheia, locul de start al Ciucaş Trail Running.

A fost a doua oară când am ajuns pe cărările Ciucaşului, prima dată am fost prin 2008 sau 2009, cu Şcoala de Munte Pathos. M-am bucurat că am trecut şi prin Homorâciu, localitatea unde am coborât din tren acum 16 ani, în prima mea călătorie independentă, în drum spre Schitul Crasna. Din pacate, n-a fost timp să ajungem şi la Crasna.

În prima noapte am dormit afară din cort, de data asta n-am putut să dorm prea bine pentru că îmi era prea cald în sacul de dormit şi era şi ceva gălăgie în jur.

Sâmbătă ne-am trezit cu puţin timp înainte de startul cursei de ultramaraton (100 km) la care a participat Marius. Am mâncat apoi niste paste şi dulceaţă de nuci – m-am abţinut din greu să nu exagerez cu dulceaţa asta şi bine am făcut! – apă şi ceai de mentă la greu şi o cafea făcută după cum m-a învăţat un libanez, adică am pus cafeaua în apă după ce aceasta a fiert.

Anunţul de 10 minute până la start ne-a prins nepregătiţi pe mine şi pe Vlad, cred că ne puneam chip-ul în timpul ăsta. Nici încălzirea nu ne-am făcut-o cum trebuie, dar graţie melodiei Ciocârlia de la Phoenix am luat startul foarte încrezători. Startul la maraton şi semimaraton a fost luat de peste 500 de oameni – estimarea mea.

putin diclofenac inainte de cursa

Am fost bucuros că nu am greşit traseul decât o singură dată, cu câteva sute de metri. Deşi nu cunoşteam traseele din zonă, am mers destul de bine pe parcursul maratonului, alergând peste tot unde era panta mică, plai. De coborâri nu mai vorbesc, sunt plăcerea mea şi cred că aş fi reuşit un timp mai bun dacă aş fi avut nişte adidaşi de trail running (am avut pantofi Adidas de şosea, n-am alunecat cu ei, însă la coborâre mă înfrânam pentru că nu ştiam cum se vor comporta). Traseul, cel puţin cel de maraton pe care am alergat eu a fost bine marcat, în punctele de alimentare am găsit apă – o singură dată am aşteptat cam 5-10′, însă m-am întreţinut cu voluntarii de la Pathos şi nu mi-a părut rău. Nu am ce să le reproşez organizatorilor, mai ales că am fost unul dintre cei 500 de oameni care au beneficiat de înscriere gratuită. Un singur lucru vreau să menţionez, s-au înscris foarte mulţi oameni doar pentru că înscrierea a fost gratuită, dar nu s-au prezentat apoi la linia de start. Pe cei care n-au avut o scuză seriosă nu-i înţeleg şi îi rog ca data viitoare să se gândească bine înainte!

Harta Ciucas Trail Running 2012 (Maraton si semimaraton)

Harta Ciucas Trail Running 2012 (Maraton si semimaraton)

Zona este superbă, mi-a amintit pe alocuri de Ceahlău şi sper să pot pune poze din timpul cursei – făcute de organizatori şi voluntari, bineînţeles – zilele acestea. Dacă nu le găsiţi pe blog, urmăriţi şi profilul meu de facebook şi pagina oficială a competiţiei.

Vreau să-i mulţumesc lui Vlad, s-a ţinut aproape de mine mare parte din competiţie şi acest lucru m-a făcut să trag de mine. E extraordinar să alergi cu prieteni, se creează o tensiune  pozitivă şi astfel fiecare încearcă să se autodepăşească!

Ultimii 10 km ai traseului i-am alergat fără oprire, ajutat şi de un concurent care-mi sufla în ceafă şi nu mă slăbea! Am reuşit să-l las în urmă după Cabana Muntele Roşu! Foarte mulţi drumeţi în zonă, lucru ce m-a bucurat pentru că mai primeam încurajări pe parcurs! Pe ultimii sute de metri, când am intrat în linie dreaptă cu finnish-ul, am primit şi mai multe încurajări, mă simţeam foarte uşor şi cred că aş fi putut continua aşa pentru încă 20 km!

Am terminat cursa pe locul 28 la general, locul 13 la categoria mea de vârstă, cu timpul de 5h37’50”. Viteza medie a fost de 7,46 km/h. Personal, nu sunt mulţumit de timpul obţinut, sperând la un timp sub 5h. Pe de altă parte, locul 28 în clasamentul general (din 125 de concurenţi care au terminat cursa) m-a uimit şi nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu spunând că sunt nemulţumit, e totuşi primul meu maraton montan la care particip.

Noaptea de sâmbătă spre duminică am început-o tot afară din cort, în aşteptarea lui Marius. Când am aflat însă că de la la kilometrul 75 el nu mai poate alerga, m-am băgat la somn. Pe la ora 1 a început ploaia, aşa că am intrat în cort. Marius a sosit în jur de ora 4, eu dormeam atunci, nici nu l-am simţit pe Vlad când a ieşit din cort. În jurul orei 8 m-am trezit şi eu, am mers la cortul lui Marius. Era epuizat şi spunea că nu va mai participa niciodată la o cursă de ultramaraton şi eu îi tot dădeam înainte cu Spartathlonul, o cursă de 246 de km între Atena şi Sparta!

Biserica Manastirii Cheia

Biserica Manastirii Cheia

Duminică am fost într-o plimbare scurtă până la Mănăstirea Cheia şi apoi am băut o bere, prima bere după multe luni de abstinenţă! 🙂

Aceasta ar fi pe scurt povestea Maratonului Ciucaş. M-am bucurat că am întâlnit şi reîntâlnit oameni faini, dinte care îi amintesc pe cei din Pathos, Oxigen, Alina Roşu, Aida Zodie, Cristina Handrea, Anca Berger şi Florin Ţale.

Picioare tari! 🙂

Iulian SirbuCum a fost la primul meu maraton montan – Ciucaş Trail Running 2012

Comments

  1. Anka

    Da, bun timp pentru un prim maraton montan full. Eu, de data aceasta, am renunțat la ceas și ritm, dar la final a ieșit un album de aproape 200 de fotografii din cursă, pe care cu siguranță nu l-aș mai fi putut realiza altă dată, cu atât mai mult cu cât vremea a fost ideală și culorile toamnei apăruseră. Pe aceste trasee am făcut și eu prima tură de munte independentă, în urmă cu 30 de ani, doar ceva mai lungă. A fost prima oară când părinții mi-au dat voie să plec sus pe munte fără ei …. și după 30 de ani am revenit aici și m-a apucat plânsul la propriu să văd jaful și distrugerea din zonă. De la Cabana Ciucaș în jos chiar am abandonat mental cursa, când am văzut că nu mai există poteca, și un viitor drum asfaltat ….. durere enormă. Eu sunt de principiul că lucrurile mărețe, vârfurile înalte, trebuie cucerite cu sudoare, nu cu cai putere. Ce-ar fi să asfaltăm Himalaya sau Anzii, doar pentru a facilita atingerea unor vârfuri? Lucrurile mărețe sunt valoroase, Cu cât ajungi mai greu la ele, cu atât le prețuiești mai mult. Altfel, totul moare în devalorizare și vulgaritate.
    Mă bucur că ne-am cunoscut la zona de start/finish.

    1. ramona

      Foarte frumos spus Anka, este foarte trist ce se intampla…am urat acel drum de cum am intrat pe el, acum v-or putea venii pt. a savura mititei si mai grav, pt. defrisare.

    2. Author
      Iulian Sirbu

      M-am uitat peste albumul pus pe picasa – link pentru curiosi – si tin sa va multumesc, pentru ca asa avem si noi, ceilalti participanti care n-am facut poze, niste amintiri de pe traseu! Coborârea de la Cabana Ciucaş a fost urâtă, eu nici n-am avut pantofi de trail running şi am crezut că voi aluneca pe dalele acelea!

      Părerea mea este că nu mai avem nevoie la ora actuală de alte şosele în zonele montane, dar asta e doar părerea mea, se pare că statul corupt nu gândeşte aşa. Totuşi, nu vreau să-mi stric bucuria acestui maraton gândindu-mă la aspectele acestea…

      Şi mie mi-a făcut plăcere să vă cunosc!

  2. Simona

    O colega de munca a fost si ea la un maraton de genul weekendul acesta. M-as aventura sa spun ca exact acelasi dar poate ma insel si poate nu a fost un singur maraton weekendul acesta! 🙂

Leave a Comment

2 + twenty =