Paralele şi tangenţe între Cluj-Napoca şi Buenos Aires

In City break, România by Iulian Sirbu8 Comments

Strada in Cluj Napoca (foto din ianuarie 2012)

Strada in Cluj Napoca (foto din ianuarie 2012)

Când am ajuns vineri in Cluj, m-am plimbat putin prin centru si am fost placut surprins de multimea librariilor din zonă. Văzând şi Biserica Romano-Catolică Sf. Mihail, fără să vreau, gândul mi-a zburat la Buenos Aires. Bineînţeles, nu poţi face paralele între două oraşe doar pe baza a două coincidenţe. Dar să vedem ce s-a întâmplat în zilele următoare…

Ieri seară, la recomandarea Biancai, am urcat la Cetatuie, locul cu cea mai bună panoramă. Bine, se vede frumos cand e cerul senin, ieri seară a fost ceata si ma gandeam in timp ce urcam scarile cu ce-am păcătuit de am parte de aşa o vreme. Am balaurit putin pe langa Hotelul Belvedere, voiam sa ajung la Crucea inchinata Eroilor Neamului, acela este locul meu preferat din Cluj. Am fost si in ianuarie aici, impreuna cu doi prieteni clujeni si mi-a placut tare mult. Ei bine, cand am ajuns la Cruce, m-am uitat inspre oras si n-am vazut nimic! O ceata deasa il acoperea complet! Am mijit apoi ochii, m-am concentrat, am coborat cateva scari, am mers mai aproape de margine si am reusit sa disting cateva lumini si conturul cladirilor din zona, de pe malul Somesului Mic.

Clujul nu se arata atat de repede si atat de usor unui turist venit intr-un city-break. Ceata asta densa e de fapt albeata de pe ochii mei cand il privesc. E de fapt ignoranta mea (si nu numai) vis-a-vis de Cluj. Cred ca este a patra oara cand il vizitez (a treia oara anul acesta) si tot nu reusesc sa-l patrund. Dar nu ma las asa usor!

Cluj Napoca seara (foto din ianuarie 2012)

Cluj Napoca seara (foto din ianuarie 2012)

Coborand de pe Cetatuie, am traversat Podul Elisabeta, un pod pe care tot Bianca mi-a recomandat sa-l traversez in drum spre Parcul Central (e bine când cunoşti localnici :). Podul a fost construit in 1901, este din fier cu podina de lemn de stejar, şi este folosit doar de pietoni. Pe la mijlocul podului am vazut o pereche de tineri care se tineau strans in brate, având alaturi cateva lumanari si o sticla cu vin rosu. Vorbeam la telefon, asa ca nu m-am oprit. Insa la capatul podului am observat cateva lacate prinse pe pod si mi-am adus aminte de gardul Teatrului Masca din Bucuresti, gard plin de lacatele indragostitilor. Imi zic: “trebuie sa ma intorc si sa le spun povestea lacatelor de la Masca”. Asa ca m-am intors si am intrat in vorba cu ei. Alex si Maria sarbatoareau 6 ani de cand erau impreuna, pe Podul Elisabeta de pe Somes, cum spuneam, cum o sticla de vin rosu! Maria mi-a spus ca Alex a surprins-o cu aceasta idee, nu se astepta! Intrebandu-i despre lacatele puse pe pod şi aflând că ei au fost într-un fel iniţiatorii acestui obicei în Cluj, le-am spus povestea lacatului chinezesc pe care am citit-o pe gardul Teatrului Masca: doi indragostiti din cartierul Militari au trebuit sa se desparta, importiva vointei lor (nu mai tin minte daca parintii lor erau impotriva sau ceva de genu’). In seara dinaintea despartirii, s-au dus la piata, pentru a-şi face un ultim cadou. Auzindu-le povestea, un chinez le-a dat doua lacate si le-a spus sa le ingroape pe maidanul de langa biserica, legate toarta in toarta. Cand vor putea veni inapoi si vor descoperi ca lacatele nu au fost distruse de vreme, inseamna ca dragostea lor va dainui. Cei doi indragostiti s-au regasit dupa 30 de ani si cand au mers sa dezgroape lacatele, erau neatinse de vreme! (ce lacăte făceau chinezii pe vremuri, domne! 🙂

Mi-am continuat apoi drumul prin Parcul Central. Plimbandu-ma eu asa pe aleile parcului, la un moment dat vad o cladire în stil neoclasic, renovata recent, cu baloane rosii la intrare si slab iluminata in interior (aveam să aflu apoi că acesta este Cazinoul Vechi). Ma indrept curios spre intrare si vad inauntru cateva perechi care dansau tango! Imi spun ca asa ceva nu e posibil, poate visez sau poate cine stie…am ajuns in America de Sud! Sunt adus repede cu picioarele pe pamant de doi tineri care comenteaza performata dansatorilor, in limba engleza! Dupa accent, imi dau seama ca el e clujean iar ea este poate o frantuzoaica venita sa studieze medicina la Cluj. Inainte de a pleca, ma uit pe baloanele rosii si vad scris Milonga Corazon de Cluj! 

Cand credeam ca nimic nu ma mai poate mira, cand ies de pe Str. Mihai Eminescu in Calea Motilor vad pe colt un Restaurantul Grătăria! Acum asemănările cu Buenos Aires îmi sar în ochi, deşi e seară, nu mai trebuie să le caut eu cu lumânarea.

Nu mai spun de Lupoaică (Lupa Capitolina), statuie ce se află în ambele oraşe.

harta traseului meu prin cluj-napoca

harta traseului meu prin cluj-napoca

A. Cetăţuia

B. Aleea Scărilor

C. Cazinoul vechi (acum centru cultural)

D. Biserica Romano-Catolică Sf. Mihail

E. Lupoaica

Lupoaica in Cluj Napoca

Lupoaica in Cluj Napoca

 

Lupoaica in Gradina Botanica din Buenos Aires

Lupoaica in Gradina Botanica din Buenos Aires

Ti s-a intamplat sa faci astfel de paralele intre doua locuri aparent diferite sau ai descoperit in vreun oras mici surprize la fiece colt, parca pregatite special pentru tine?

Iulian SirbuParalele şi tangenţe între Cluj-Napoca şi Buenos Aires

Comments

  1. Aliceee Traveler

    Vad ca ai facut un tur pe cinste si ai cuprins tot centrul orasului! 🙂
    Din pacate nu tin minte sa fi vazut un oras si sa mi se para ca seamana mult cu un altul de la mii de km distanta! Bineneteles ca intre Cluj si Sibiu de exemplu sunt destule 🙂
    Orase care m-au surprins au fost multe! Orase magice sa le spunem asa 🙂 cu surprize la fiecare colt au fost; Siena ( Toscana) Fes ( Maroc) Lisabona ( Portugalia) 🙂

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Am mers chiar mai mult de atât, dar am bifat pe hartă doar locurile inspiraţionale pe unde am trecut 🙂 Eu ar trebui să am grijă cu gândurile care-mi trec prin minte, în ultima vreme cam toate devin realitate 🙂

  2. Bia

    Prima poza este facuta pe strada Iuliu Maniu (fosta 6 Martie), ce e interesant cu strada asta este imaginea in oglinda, i se mai si spune “strada in oglinda” 🙂
    Ce rau imi pare pentru ceata aceea urata de sambata seara, dar ma bucur ca ai avut apoi parte de intamplari misto, uitasem sa-ti zic de lacatele de pe pod 😀 Dar ai descoperit singur… In rest, m-am minunat peste ce momente ai dat in Clujul asta surprinzator, boem aici la noi, stiu 😉

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Eh, dacă te-ai minunat de întâmplările mele, înseamna că n-a fost nimic regizat! 😀 Oricum, tu probabil erai conştientă de potenţialul miraculos al locurilor pe care mi le-ai recomandat!

  3. Pingback: e-Turism Bref (22) – 29 octombrie – 04 noiembrie 2012 | Ghid Turistic Digital 2.0

  4. Pingback: Acum trei ani, la marginea deşertului… | Trans – Ferro

Leave a Comment

1 × three =