Cu trenul, împreună cu Mo Yan, câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură 2012

In Carti de calatorie by Iulian Sirbu2 Comments

Cred că este pentru prima dată când în aceeaşi zi descopăr un scriitor, îi citesc una din cărţile scrise şi scriu despre el pe blog. Este o performanţă pentru mine, în condiţiile în care anul acesta nu cred că am citit cap-coadă 10 cărţi.

Schimbarea, Mo Yan

Schimbarea de Mo Yan este o carte autobiografică a unui scriitor care tocmai a luat Premiul Nobel. Cred că acest lucru m-a făcut s-o aleg astăzi din mulţimea cărţilor de la Cărtureşti. Am citit-o pe nerăsuflate – de regulă când pun mâna pe o carte într-o librărie citesc coperta spate şi câteva pagini la nimereală, să-mi fac o idee şi apoi decid dacă voi cumpăra cartea sau nu.

Pentru că eram între două întâlniri şi afară se pornise ninsoarea, am profitat de spaţiul generos al librăriei şi am citit cartea din scoarţă-n scoarţă. Adevărul e că este o carte subţire şi se citeşte repede. Mo Yan poveşteste copilăria lui, cum a fost exmatriculat de la şcoală, despre admiraţia pentru tatăl unei colege şi pentru camionul rusesc pe care acesta-l conducea. Sunt o mulţime de asemănări între viaţa din timpul comunismului în China şi în România. Scopul principal al cărţii nu este să ne arate istoria Chinei comuniste contemporane, ci să ne prezinte câteva istorii individuale ale oamenilor de rând. Nu este nimic extraordinar în carte, nu am găsit metafore care să mă dea pe spate, însă stilul familiar al scriitorului şi faptul că mi-a deschis o nouă lume au fost motivele pentru care am citit cartea în întregime şi am devenit fanul lui Mo Yan.

Trebuie să spun că aceasta nu este cartea pentru care Mo Yan a luat Premiul Nobel, ci Sorgul roşu, carte care se bucură de o critică extrem de pozitivă şi pe care sper să o citesc şi eu cât mai repede, că tot mi s-a deschis apetitul pentru literatura chineză.

Redau mai jos două pasaje din carte, unde este vorba bineînţeles despre mersul cu trenul în China anilor ’70:

O călătorie cu trenul era ditamai chestia, ceva cu care mă putusem lăuda vreme lungă după drumul de întoarcere (…) Trenul era plin-ochi şi duhnea fetid a urină. Doi tineri s-au luat la harţă pentru un loc în toaletă. Unul s-a ales cu nasul însângerat, celălalt cu o ureche sfâşiată. Toate acestea mi se păreau absolut normale pe atunci. Distanţa dintre Weifang şi Gaomi era cu puţin peste 100 de kilometri, însă drumul, plin de zgâlţâieli, a durat mai bine de trei ore.

Am cheltuit un yuan şi douăzeci din cei zece de la tine pe un bilet până la Weifang, cu un personal ce mergea de la Qingdao la Shenyang. Mă gândisem sa-l iau până la capăt de linie, deşi biletul îmi permitea să călătoresc doar până la Weifang. Controlul la bilete era foarte sever: conductorul era însoţit de un echipaj al poliţiei feroviare, ca să se asigure că nu încearcă nimeni să meargă pe gratis. Dacă te prindeau, te dădeau jos inevitabil, ba mai şi mâncai bătaie uneori.

Schimbarea costă 19 lei în mod normal, însă acum este la ofertă pe Elefant.ro, la preţul de 11,21 lei.

Iulian SirbuCu trenul, împreună cu Mo Yan, câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură 2012

Comments

  1. anamaria82

    In ultimul timp aud de asa de multe carti bune ca nu stiu ce o sa ma fac…anul asta am citit o gramada si cand ma uit la wish-list-ul meu, in loc sa scada creste ca Fat-Frumos…sa vedem cand ajung si la ea…:)

  2. catherinecatherine

    foarte fain, asta – să citeşti o carte întreagă (bine, una scurtă) într-o librărie în timp ce afară s-a pus ninsoarea…
    şi, da, interesantă cartea. am însă o mică rezervă când vorbeşti despre stilul scriitorului şi limbajul familiar. cred că realizezi că în mare măsură este vorba de amprenta traducătorului 🙂 într-o vreme, din cauza asta, citeam numai literatură românească. acum, mi-a mai trecut, accept faptul că trebuie să le dau credit şi tălmacilor 🙂

Leave a Comment

2 × five =