Carnet de voiaj feroviar – a treia săptămână Euro-Ferro în imagini

In Cu trenul, Euro-Ferro by Iulian Sirbu10 Comments

Începutul celei de-a treia saptămâni a călătoriei Euro-Ferro m-a găsit pe picior de plecare din Leiston, Marea Britanie. În această săptămână am mers cu 18 trenuri, 1 feribot, cu multe autobuze şi masini mici 🙂

Sâmbătă, 19 ianuarie 2013. Am plecat din Leiston, Marea Britanie, spre Franţa. Bineînţeles că m-am trezit târziu, bineînţeles că am mai întârziat online pentru a-mi cumpăra bilet la feribot (Dover – Calais, cu P&O Ferries). Am trecut Canalul Mânecii în premieră şi seara am ajuns în Boulogne. În gara de aici am intrat în vorba cu doi tineri care mi-au recomandat un hostel aflat vis-a-vis de gară, Auberge de Jeunesse. Deşi era foarte aproape de gară, m-am rătăcit puţin pe străduţe şi apoi mi-am luat inima în dinţi şi i-am întrebat pe doi oameni care urcau un frigider în maşină dacă ştiu unde se află acest hostel. Ei mi-au spus că da şi văzându-mă cu rucsacul în spate, mi-au făcut semn să merg cu ei. M-am suit în maşina lor, am început un small talk în franceza (continuat mai mult de ei decât de mine!) şi apoi am ajuns la hostel. Destul de frig acolo, micul dejun a fost…mic, dar a fost chiar educativă cazarea aici, veţi afla din jurnal de ce anume! 🙂

Tren de mare viteza Southeastern UK

Tren de mare viteza Southeastern UK

Duminică, 20 ianuarie 2013. Am ajuns (pentru a doua oara în această călătorie) în Paris. Dacă prima dată nu am părăsit Gare de l’Est, acum am ajuns în Gare Montparnasse şi nici gara aceasta n-am prea vrut s-o părăsesc, din două motive mari şi late: primo – în gară erau tot felul de jucării care-mi făceau cu ochiul, cum ar fi bicicleta la care am pedalat pentru a-mi încărca telefonul şi iPodul şi pianul la care se mai aşeza din când în când câte un trecător şi începea să cânte; secundo: simţeam că fac o greşeală ieşind pe străzile Parisului pentru câteva ore numai.

Pianina în Gara Paris Montparnasse

Pianina în Gara Paris Montparnasse

 

Am ieşit totuşi în oraş până la urmă, am parcurs pe jos traseul până la Louvre, am surprins câţiva schiori în Jardin des Tuileries şi apoi am mers la Muzeul Legiunii de Onoare, unde am găsit foarte multe elemente româneşti (veţi afla despre ele în jurnal). Seara mi-am petrecut-o la prietenii din Ernée, Maria şi Raul, după un drum cu TGV-ul, tren care m-a dezamăgit de data aceasta, a întârziat cam 15′! (se circula totuşi în condiţii de iarnă).

Luni, 21 ianuarie 2013. Zi de obiective UNESCO. Raul mi-a făcut un tur al zonei, am fost la  Mont Saint Michel şi apoi în Saint Malo, probabil cel mai frumos orăşel francez în care am păşit până acum! Aici se află o cetate de tip Vauban (eu aveam impresia că numai la Alba Iulia avem aşa ceva, iertaţi-mi ignoranţa!)

Mont Saint Michel

Mont Saint Michel

Câteva cuvinte despre Mont Saint Michel: face parte din Patrimoniul UNESCO, se lucrează la drumul de acces, este superb, dar cam lipsit de viaţă. Ar trebui totuşi să fiu recunoscător că l-am vizitat în perioada aceasta, în sezon cred că nu ai loc să arunci un bob de orez acolo. Am uitat să-mi iau ghidul audio de la recepţie, dar mi-am cumpărat o cărticică în franceză cu legenda locului. Am făcut mai multe fotografii decât toţi chinezii şi japonezii prezenţi în ziua respectivă acolo, dar probabil voi şterge multe din ele, iar altele vor fi deveni orfane (adică nu voi şti ce să spun despre ele şi în consecinţă nu le voi afişa nicăieri). La Madre Poulard are o omletărie în zonă (dacă nu există acest cuvânt, înseamnă că tocmai aţi asistat la naşterea lui) unde celebra lor omlete au fromage (Dexter, anyone?) costă nici mai mult, nici mai puţin de 30 de euro! Cred că ăsta e secretul pentru a face bani: ceri o grămadă de bani pe o mâncare simplă, dar celebră!

Marţi, 22 ianuarie 2013. Mi-am luat la revedere de la Maria, Raul si Sara şi am continuat drumul spre sud. Am stabilit un nou record personal, cea mai lungă călătorie cu trenul în cel mai scurt timp, cu TGV-ul între Le Mans şi Marseille Saint Charles: am parcurs aproximativ 1000 km în 4h43′! Noaptea am petrecut-o clandestin într-un hostel din Aix-en-Provence. Am ajuns la hostel după miezul nopţii, când nu mai era nimeni la recepţie. Era plăcut afară, vreo 7-8 grade, aşa că m-am întins pe o bancă şi am încercat să dorm. La un moment dat, două fete ies să fumeze. Intru în vorbă cu ele, la început erau destul de reticente, apoi s-au convins că nu sunt un boschetar. Le-am cerut nişte apă şi parola de la wi-fi (lucruri esenţiale pentru mine, prietenii mă cunosc!) şi când au revenit cu apa mi-au spus că ele mă pot lăsa să intru în holul hostelului, dar să nu fac zgomot şi să plec înainte de ora 6. Zis şi făcut! 🙂

Salut! Vii cu mine prin Franţa? :)

Salut! Vii cu mine prin Franţa? :)

Miercuri, 23 ianuarie 2013. Marsilia, cel mai mare oraş şi port al Franţei, colonie înfiinţată de greci în 600 î. Hr., mi-a urat bun venit prin intermediul cerşetorilor şi al curvelor din gară.

Doua definitii ale Marsiliei - Vechiul Port si barcile

Doua definitii ale Marsiliei – Vechiul Port si barcile

Voi povesti mai multe despre Marsilia la vremea potrivită, acum vreau să vă spun ce am făcut într-o gară micuţă, numită La Ciotat. A fost o zi istorică pentru mine, am păşit sfios pe urmele fraţilor Lumière şi am filmat Sosirea unui tren în La Ciotat! Bineînţeles că şi de data aceasta m-am încurcat în butoanele camerei Sony şi rezultatul nu a fost tocmai cel aşteptat, însă am prins în cadru câteva elemente inedite, cum ar fi o doamnă care îşi cumpără bilet de la automatul de pe peron, în ultimul moment, sau copilul care aleargă pe peron, după plecarea trenului.

Joi, 24 ianuarie 2013. Noaptea am petrecut-o în gara din Ventimiglia (Ventimiglia este un orăşel italian, la graniţa cu Franţa. Francezii închid gările noaptea, italienii nu, de aceea gara aceasta este destul de plină noaptea. Destul de plină însemând că greu găseşi un loc unde să-ţi întinzi pătura sau sacul de dormit. Eu am preferat să moţăi pe rucsac. Dimineaţa am sosit în Cuneo, Piemont, de unde am fost preluat de tovarăşul Picco. Şi ziua aceasta va intra în calendarul meu special, atunci am sărbătorit sosirea în Italia cu 6 (ŞASE!) espresso stretto, 2 de la aparatele din gară şi restul prin casele localnicilor. Noaptea am dormit fără probleme 🙂

Ce am făcut până la urmă în ziua aceasta? Ne-am plimbat în zonă şi printre altele, am descoperit  Saorge, un sat din Franţa de unde ai o panoramă excelentă. Este genul de loc numai bun pentru a te retrage şi a scrie…

Saorge. Un loc excelent pentru a scrie

Saorge. Un loc excelent pentru a scrie

Vineri, 25 ianuarie 2013. A fost o zi plină şi a fost ziua în care mi-am dat seama că voi petrece mai mult timp pe pământ italian, mai ales că-mi spălasem hainele! 🙂

Pe seară am ajuns la biserica cu cea mai mare cupolă din Europa, Regina Montis din Vicoforte.

Biserica Regina Montis, Vicoforte

Biserica Regina Montis, Vicoforte

În următoarele zile voi continua cu încă două rezumate (săptămâna 4 şi 5) şi apoi veţi putea citi jurnalul detaliat! 🙂

 

 

Iulian SirbuCarnet de voiaj feroviar – a treia săptămână Euro-Ferro în imagini

Comments

  1. Picco

    Hmmm, vreau si eu un pian, fie si in gara. Si daca tot merg cu bicla, mie de ce nu mi se incarca laptopu’, ceasu’, telefonu’, luminitele, lanternele, bateriile, muschii si ce muschii mei mai am eu?

  2. Andrei Manea

    Atat de mult imi place Mont Saint Michel, ca am recunoscut-o din prima dupa cate [oze am tot vazut cu insula asta si dupa cat de tare imi doresc sa ajung acolo!
    Sper ca atunci cand se vor face copiii mari sa facem si noi excursia voastra de acum cu trenul! 😉

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Mont Saint Michel este una dintre cele mai frumoase mănăstiri fortificate pe care le-am văzut până acum! Există o serie de legende despre această mănăstire, voi scrie despre ele la un moment dat!

      Pot să te întreb câţi ani au copiii acum? Aştepţi să se facă mari pentru că vrei ca ai să vadă aceste locuri altfel faţă de cum le-ar vedea acum sau pentru că ţi se pare complicat să călătoreşti cu ei acum?

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Mulţumesc, Anton! Mă bucur că veştile circulă, Dana & Dan mi-au povestit şi despre tine! Călătoria aceasta cu trenul a ajuns la final, dar stai aproape pentru că acum urmează jurnalul ei! Drumuri bune şi ţie! 🙂

  3. miky

    30 de euro o omleta? merci, nu mi-e foame. hai ma chiar asa rau a fost la Marsilia? vezi ca anul asta e capitala europeana, nu strica firma :)))

  4. mishu88

    1 săptămână… 18 trenuri… Asta-i o experiență de povestit nepoților nepoților nepoților tăi! Aparatul foto te-a slujit foarte bine, mulțumesc pentru toate fotografiile (în special cele cu trenuri)!! Bicicletă pe care pedalezi și-ți încarci telefonul?? What the …

    Ai ajuns la Mont Saint Michel! :X Dacă ai știi câte referate am făcut despre acest castel într-a V-a… le scoteam la imprimantă matriceală, iar imaginile se vedeau în puncte, iar viteza netului era de 56 Kbps…

    ”Omlete au fromage” – prea tare legătura! =)) De pe vremea când erau desenele în engleză. SAD 🙁

    Mi-a plăcut foarte mult și postarea asta! Vrem filmul din La Ciotat! Cu asta ne putem mândri, noi, pasionații de trenuri, că primul film tras din lume a fost un tren intrând într-o gară. Și ce s-au mai speriat spectatorii de au fugit toți din cinema. =))))

    Să tot scrii din Saorge, ce panoramă!!

    Vrem să citim despre săptămâna 4 și 5! Vrem, vrem, vrem! 🙂

Leave a Comment

11 + one =