Seminar despre scrierea de calatorie

In Cum sa by Cristina1 Comment

Intentia acestei intalniri a fost impartasirea unor tips & tricks despre cum am putea scrie o literatura de calatorie de calitate precum si impartasirea unor trairi ale scriitorului Marius Chivu din calatoria sa in Himalaya.

Ce mi s-a parut foarte interesant a fost in primul rand lista cu ce ar trebui sa ne luam la noi daca intentionam sa scriem despre expeditia respectiva ulterior, respectiv doua agende/caiete dintre care una de dimensiuni mici, cat sa incapa in buzunar si alta ceva mai mare, pentru ca asa cum a precizat un calator a vazut mult mai multe decat isi aminteste si de aici nevoia de inregistrare a informatiilor in timp real. Regula ar fi sa scriem la sfarsitul fiecarei zile cel putin o ora, despre ce am vazut si trait in ziua respectiva.

Mai avem nevoie de un prieten, in cazul in care avem de gand sa facem o expeditie ceva mai  aventuroasa, cum a fost de exemplu cea a lui  Iulian pe Aconcagua sau a lui Marius Chivu in Himalaya. De asemenea sa nu uitam acasa  spiritul de observatie si atentia la detalii.

Documentarea informativa si culturala e optionala, intrucat pentru o traire autentica e preferabil sa nu facem aceasta munca de cercetare, pentru ca ne-ar influenta perceptia asupra a ceea ce vom intalni pe parcurs. Una din regulile de baza e sa fim deschisi la experiente noi, pe care le vom povesti la persoana I pentru a da cititorului senzatia ca e si el acolo, alaturi de povestitor.

Trebuie sa ne cumparam si un articol de uz zilnic pe care il vom folosi abia la intoarcere pentru a rememora experiente ingropate in subconstient in timpul calatoriei, spre exemplu autorul Marius Chivu a optat pentru un sapun. Ati ghicit, acest truc e inspirat din In cautarea timpului pierdut in care  Proust avea mereu flashback-uri din copilarie la vederea faimoaselor  madeleine.

Nu trebuie sa ne fie frica sa renuntam la anumite amanunte pentru ca ar putea distruge nota de mister a cartii, pentru ca o poveste neterminata va trezi imaginatia celui ce para

Una din intamplarile relatate de Marius Chivu care mi-a  placut foarte mult a fost cea in care un cuplu de polonezi isi nota tot ceea ce vedea in excursii (fiecare dintre cei doi isi lua notite separat), iar cand ajungeau acasa si comparau isi dadeau seama ca desi au facut aceeasi excursie, in aceleasi locuri, desi au intalnit aceeasi oameni, relatarile lor erau extrem de diferite.

Prin urmare, a scrie literatura de calatorie nu e pe atat de simplu pe cat pare, dar nu e nici o misiune imposibila, insa cel mai important e sa te daruiesti complet scrierii, dar nu sa iti pictezi toate emotiile pe o panza dezvelita in fata cititorului, pentru ca totul fiind spus nu mai ramane loc de visare.

Multumiri Decât o Revistă,  Fundatiei Friends For Friends si lui Marius Chivu pentru ca ne-a impartasit secretele ce au stat la baza scrierii cartii sale Trei saptamani in Himalaya.

CristinaSeminar despre scrierea de calatorie

Comments

  1. Ana Maria

    Probabil ca eu de asta nu o sa scriu niciodata literaratura de calatorie. Eu doar ma bucur si povestesc doar ce imi mai amintesc. Raman imi principal cu amintirea starilor pe care mi le transmite un loc :).

Leave a Comment

16 − 1 =