Acum trei ani, la marginea deşertului…

In Aconcagua 2011, Blogging, Concursuri by Iulian Sirbu23 Comments

…apărea Trans-Ferro! Da, ăsta micu’ face 3 ani astăzi! Dar să nu ne grăbim cu urările, începem cu reproşurile: trei ani din viaţa mi-a mâncat acest blog! Şi înainte să-l am călătoream, scriam, participam la evenimente. Şi atunci ofeream cu plăcere informaţii cunoscuţilor şi necunoscuţilor, oriunde mă aflam. Numai că după ce a apărut, n-a mai fost chip să scap de el şi de pretenţiile lui, a trebuit să fiu atent la şi mai multe detalii decât până atunci, a trebuit să răsfoiesc cărţi de arhitectură şi inginerie, să vizitez muzee şi biserici şi să le fotografiez mai ceva decât un grup de japonezi, a trebuit să cunosc foarte mulţi oameni faini din on-line şi să particip la conferinţe de turism şi întâlniri ale bloggerilor… A trebuit să am ochii, urechile şi inima deschise mai tot timpul, iar câteodată şi portofelul 🙂

Dacă îmi pare rău de ceva? Îmi pare rău că uneori nu am găsit cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt, îmi pare rău că uneori am fost superficial şi am amânat anumite articole care ar fi putut schimba sau cel puţin lămuri situaţia din momentul respectiv. În rest

Blogul m-a ajutat să ies pe scena lumii şi să-mi prezint părerea despre oamenii întâlniţi şi locurile vizitate. Dacă vreau să vă influenţez deciziile în ceea ce priveşte călătoria? Bineînţeles, vreau să-mi pun amprenta asupra modului vostru de a călători, de a privi lumea. Cu ce drept fac toate acestea? Cu dreptul pe care l-am primit fiecare atunci când am păşit în lumea aceasta, dreptul de a fi curioşi, dreptul de a pune întrebări şi de a căuta tot noi răspunsuri dacă nimeni nu ni le oferă. Dreptul de a crea şi de a recrea universul în care trăim. Dreptul de a ieşi din cercul strâmt!

Avem dreptul – şi poate chiar obligaţia – de a ne aşeza în faţa tabloului imens al acestei lumi şi de a uni piesele de puzzle! Ştii care mi se pare cea mai tare chestie în toată această joacă? Nu trebuie să recreem imaginea originală, nu trebuie să urmăm instrucţiunile, ne putem juca cu piesele aşa cum vrem, putem compara de exemplu Buenos Aires cu Cluj-Napoca, ne putem juca cu cuvintele, putem pleca în căutarea şi “inventarierea” tuturor leilor sau lupoaicelor din oraşele europene, putem porni la drum fără bani în buzunar sau doar cu un bilet de dus! Limitele nu sunt reprezentate nici de buget, nici de graniţe, nici de mijloace de transport, nici de timp, nici măcar de cer! Limita eşti tu, iar libertatea eşti tot tu!

Când am scris primele rânduri aici, acum trei ani, eram lângă Kirkuk, Irak, un oraş multicultural şi zbuciumat, cu o istorie de 5000 de ani. Simt o chemare pentru a vizita zona ca la carte, probabil voi face acest lucru când voi avea o legătură feroviară sigură până acolo 🙂 Cred că în acest moment citiţi singurul blog de călătorii născut în Irak, într-o bază militară! Iar dacă te întrebi unde sunt acum, află că rândurile acestea le scriu din Mediaş, un oraş la fel de multicultural, printre primele din ţara noastră, alaltăieri a împlinit 746 de ani de la prima atestare (1267).

The Old Railway Station, Leiston, England, UK

The Old Railway Station, Leiston, England, UK

De-a lungul acestor trei ani am călătorit pe 3 continente – Europa, America de Sud şi Asia, cu trenul, avionul, feribotul, autobuzul, taxiul, autostopul, bicicleta şi pe jos. Am şi condus, deşi nu am permis de conducere (şi nici nu vreau să-mi iau!). Ştiu că nu toate călătoriile sunt povestite aici, parţial din cauza pierderii de conţinut – prin 2011 blogul a fost spart de hackeri iar anul trecut am pierdut mai tot conţinutul din iunie 2010 până în iunie 2012, pentru că nu aveam back-up. Ah, şi mai am şi un defect: mă plictisesc teribil povestind ce-am făcut în ziua 5 a călătoriei în locul X. Mai fac şi din astea, nu zic, dar îmi plac mai mult compilaţiile!

Îţi mulţumesc că mă citeşti, îţi multumesc în primul rând că exişti ca fiinţă curioasă! Cred că de la curiozitate pleacă totul în materie de călătorii. Curiozitatea este combustibilul care alimentează focul din călcâiele unui călător! 🙂 Şi le mulţumesc şi celor care merg cu mine în locomotiva acestui tren sau întreţin atmosfera în vagonul bistro-bar: Ana Maria, Cristina şi Ionuţ! 🙂

În continuare, dragul meu cititor, te voi certa puţin, dar vei vedea că am şi o surpiză pentru tine! 🙂

Uite cum stă treaba: te-am tot observat că te învârţi ba pe peronul acestui blog, ba prin sala de aşteptare, mai vii să ceri informaţii despre preţul biletelor, îţi mai iei o cafea sau o prăjitură şi urmăreşti tabela cu plecări. Din când în când, mai porneşti cu trenul spre destinaţii mai apropiate sau mai depărtate, dar de cele mai multe ori faci blatul sau îţi iei un bilet doar dus şi nu mai revii. Apăi, dragă cetitorule, nu mai merge aşa! Rogu-te, renunţă la blat şi fă-ţi abonament! Vei primi un bilet electronic direct pe mail, dimineaţa, asftel încât poţi porni într-o nouă călătorie dis-de-dimineaţă sau, dacă ai alte treburi, poţi lua acelaşi tren la prânz sau pe seară, chiar şi a doua zi, când ai tu timp!

Am şi un premiu pentru tine, uite ce trebuie să faci:

  1. te abonezi prin mail până pe 20 iunie a.c. 
  2. laşi un comentariu la acest articol în care ne spui de ce citeşti acest blog şi de ce vrei să mergi la B’EstFest*! Dacă eşti deja abonat, laşi doar comentariu! Toţi comentatorii vor primi vederi de prin locurile străbătute de mine şi vor participa la tragerea la sorţi pentru o invitaţie la B’EstFest 2013, festival ce se va desfăşura între 5-7 iulie în Tunari, Bucureşti. Invitaţia este valabilă pentru toate cele trei zile, însă eu voi fi acolo doar pe 7 iulie, când voi veni în calitate de rock star, ăăă, adică expediţionar şi voi vorbi despre expediţiile alpine, în special despre Aconcagua 2011 (Expediţie medicală românească), în cadrul Arts & Craft. Mulţumesc Ştefana Popa de la Incubator 107 pentru această invitaţie! Câştigătorul se va alege prin random.org. Căsuţa pentru abonament este puţin mai jos 🙂

*data limită de înscriere în concurs este 20 iunie a.c., ora 23.59. Pe 21 iunie voi anunţa câştigătorul, ales dintre cei care sunt abonaţi la articolele prin email şi au lăsat comentariu mai jos, folosind o adresă de mail validă. 

 

Iulian SirbuAcum trei ani, la marginea deşertului…

Comments

  1. Mira

    La mulţi şi frumoşi ani călători să ai (să aveţi) şi de acum înainte! 🙂 Frumoasă povestea blogului tău, iar dacă nu ar fi fost şi peripeţii nu s-ar mai fi povestit… 🙂

  2. m88

    Nu știu dacă îți mai aduci aminte când în urmă cu 3 ani (bine, 2 ani și 11 luni) mi-ai trimis un mail luuuuuung privitor la o propunere de colaborare de a scrie pentru acest blog. Era printre primele semne venite din exterior către munca pe care o făceam pe propriul blog. Pe atât de mare a fost bucuria mea, pe atât de mare a fost dezamăgirea ta față de mine pentru că nu ți-am (putut) răspuns(de). Erai în Irak (prima data m-am speriat când am auzit… un om din Irak să citească bloguri despre trenurile ruginite din RO? WTF! Terrorists?!) când mi-ai scris, m-ai făcut să visez la multe lucruri (articole ”închiriate”, plimbări prin țară etc.)

    Nu ți-am răspuns (sau dacă am făcut-o, am făcut-o superficial și fără ceva concret, nu mai rețin) pentru că în acea perioadă stăteam prost cu banii (efectiv am renunțat un semestru la facultate să mă pot angaja să am cu ce să-mi plătesc șederea la București), cu timpul (familia mă trăgea să stau cât mai mult la părinți – Suceava, iubita pe partea ei – București).

    Între timp mi-am revenit, scriu (rar, foarte rar) despre amintirile FeRoviaRe din 2009 (da, e cumva rușinos să fii în 2013 și să scrii despre ce a fost în 2009), scriu (deocamdată) în gen ”în ziua 5 la locul X”, dar ăsta e ritmul meu. Cândva, sper să ajung cu ”amintirile” și fotografiile la zi.

    În fine, ce voiam să-ți zic este că ești un model pentru mine în felul cum ai evoluat, în felul cum scrii și cum provoci la plimbare (îmi place că ne-ai denumit ”curioși”! Dacă nu eram curioși, nu călătoream, nu eram pasionați de ce e ”dincolo” de bula noastră închisă de acasă), sunt absolut fascinat de turneul tău european (la mulți le-am zis ” – Știți, e un tânăr care a câștigat o lună de plimbat cu trenul în Europa!”).

    Fiind ceas aniversar pentru tine, mă adaug și eu la lista ta de invitați spunându-ți LA MULȚI ANI sau SĂ NE TRĂIEȘTI CU BLOGUL!

    PS: Nu particip la concurs pentru că viața de familie/job în care am intrat chiar nu-mi mai permit vreo călătorie (trist…), nu mă abonez la articolele tale pentru că în fiecare dimineață la serviciu, browser-ul se deschide, printre alte pagini, cu ”trans-ferro”.

    PPS: Scuză-mă că am scris atât, dar ești asemeni unui coleg de clasă/prieten bun pe care ”îl bați pe spate” și-i faci cadou, cu drag, o șampanie, că-i ziua lui! Coleg de clasă în școala ”de blogging”, de călătorii, de fotografie, de etică, de limbaj…

    1. Author
      Iulian Sirbu

      Mihai, nici nu ştiu ce să scriu aici, rândurile tale m-au emoţionat puţin! Da, îmi aduc aminte când ţi-am scris şi ţi-am propus să scrii pentru acest blog, să ştii că invitaţia rămâne deschisă!

      Mă simt onorat să ştiu că sunt un model pentru tine şi ştiu că de abia aştepti noi episoade din călătoria Euro-Ferro! Mă înclin!

      Mulţumesc pentru urări şi sper să ne putem vedea la un moment dat, poate nu vom bea o şampanie, dar o bere tot trebuie să bem împreună! Să ne citim sănătoşi! 🙂

  3. lucianhirsu

    La multi ani Trans-Ferro, multa inspiratie si la cat mai multe calatorii!

  4. Claudia

    Mie-mi place tare mult povestea blogului, iar de venit pe aici o fac de fiecare data cand scrii/scrieti ca un abonat constiincios ce sunt. Spor mai departe!

  5. Mircea si Stef

    Nu pot sa spun decat ca m-a emotionat articolul tau si imi pare bine ca iti sarbatoresti blogul! La multi si calatori ani iti dorim!

  6. Desiree

    La multi ani stimabile! Si… merci ca mi-ai deschis portile pe Blogosfera de turism, chiar daca, inca n-am toate ”actele” in regula!

Leave a Comment

1 × one =